Cei care mă cunosc ştiu că zâmbesc mereu. De multe ori m-au întrebat cum reuşesc, având în vedere că, în viaţa mea, la fel ca în a oricăruia, apar suferinţe, pierderi, necazuri etc.
Răspunsul este constant: „De ce nu ?”
Zâmbetul, din păcate, nu îmi alină suferinţa, nu îmi anulează pierderea şi nici nu îmi îndepărtează necazul, dar îmi luminează chipul şi îmi linişteşte sufletul, astfel încât, pot adopta decizia potrivită situaţiei în care mă aflu.
În plus, zâmbetul îmi permite să nu transmit starea mea celorlalţi; căci fiecare le are pe-ale sale, nu ? Iar umbra unui chip acoperit de nori stârneşte de cele mai multe ori furtuna.
Am avut momente în viaţă, când eram prea ocupată pentru a zâmbi, când reuşitele personale şi profesionale reprezentau ceva firesc şi nu meritau răsplătite, când planurile şi proiectele „de anvergură” amânau satisfacţia clipei.
Au trecut acele momente, dar mi-au lăsat în schimb maturitatea de a vedea diferit lucrurile, situaţiile şi oamenii din viaţa mea. Mi-au oferit totodată darul de a privi cu seninătate fiecare situaţie, oricât de gravă ar fi, deoarece întotdeauna există o rezolvare, trebuie doar să o cauţi cu mult calm şi să fii capabil să o vezi.
Şi da, prieten drag, trec prin toate acestea zâmbind !
***
De multe ori, privesc în jur şi observ oameni împovăraţi de grijile zilnice. Câţi dintre ei nu au nevoie de un gând frumos, de un cuvânt de încurajare sau măcar de un zâmbet sincer ?!
Fiecare are nevoie, şi fiecare dintre aceştia, suntem noi la un moment dat. Căci “vorba bună, zâmbetul şi fapta binefacătoare sunt raze ale soarelui răsfrânte în sufletul omului”, spune foarte frumos Nicolae Iorga. Şi soarele din sufletul nostru poate lumina chipul celorlalţi, la fel cum chipul nostru are nevoie de o lumină mângâietoare câteodată.
Iar celor neîncrezători le voi spune că, sunt conştientă că nu voi schimba lumea cu un zâmbet, dar cu siguranţă pot schimba o viaţă: a mea !
De aceea, prieten drag, voi avea mereu zâmbetul la purtător !
Foto: via Facebook
