Pilda talanţilor îmi vine foarte des în minte. Mi se pare fascinant faptul că, fiecare dintre noi este înzestrat cu un “ceva” al său, unic şi minunat în acelaşi timp, pe care trebuie să şi-l descopere şi să îl potenţeze în timp. Un har pe care Dumnezeu ni l-a dăruit şi ni l-a aşezat în destin, având încredere că, noi îl putem transforma în ceva extraordinar.
Şi sunt oameni care reuşesc acest lucru la modul grandios. Oameni ca noi, oameni dintre noi. Oameni pe care avem ocazia să îi admirăm atunci când ne bucură dăruindu-ne din talentul lor: Cântăreţii de operă.
În ceea ce mă priveşte, am descoperit cu mult timp în urmă opera şi, în funcţie de propria-mi vârstă, am acordat atenţie şi am apreciat de fiecare dată altceva: costume, interpreţi, decoruri, voci.
De-a lungul anilor şi al reprezentaţiilor, nu m-am familiarizat doar cu subiectele şi ariile celebre, ci şi cu atmosfera şi chiar tendinţele în modă din vremurile de odinioară. Şi asta pentru că, la operă, detaliile fac diferenţa şi compun ansamblul ca într-un puzzle pe care odată ce l-ai realizat, nu îţi mai doreşti să îl strici şi să îl recompui, deoarece ştii că este perfect.
Dar niciodată puzzle-ul despre care aminteam nu ar putea fi complet, şi în niciun caz perfect, dacă vocile interpreţilor nu s-ar potrivi profilului personajelor şi nu ar satisface exigenţele publicului spectator. Şi spun asta deoarece, în opinia mea, vocea este cea care te face să simţi şi să înţelegi cu adevărat o reprezentaţie.
Vocea te înalţă la bucuria personajului şi te coboară în disperarea lui. Vocea te face părtaş triumfului eroului sau te imploră să rezonezi cu vulnerabilitatea sa. Ea este cea care te urmăreşte şi după ce ai părăsit sala, în încercarea ta de a păstra cât mai multă vreme în memorie aria preferată. Vocea … harul acestor oameni binecuvântaţi.
De aceea, DA, eu mă ridic în picioare la sfârşitul fiecărei reprezentaţii şi aplaud cu intensitate pentru momentele pe care mi le oferă cântăreţii de operă.
DA, eu mă ridic în picioare şi aplaud oameni prin ale căror voci pot să simt, să înţeleg, să trăiesc în alt mod şi într-o altă lume, preţ de câteva ore. Aplaud oameni care se uită pe sine în tot acest răstimp, în încercarea de a oferi momente de neuitat pentru spectatori.
DA, eu mă ridic în picioare şi aplaud oameni care merită aplaudaţi !
Poftiţi la operă prieteni dragi, începe stagiunea !
Foto: via Facebook
