Învierea din sufletul nostru

Mă gândeam deunăzi la felul în care timpul ne schimbă percepţia asupra unei sărbători.
Ce însemna pentru voi Paştele când eraţi copii ? Cât înţelegeaţi din minunea Învierii şi câţi în jurul vostru vă puteau “traduce” adevărata ei semnificaţie ?

Probabil că, foarte mulţi îşi doresc să retrăiască anii copilăriei, cu toate bucuriile ei şi, mai ales, fără grijile maturităţii.
Răspunsul vieţii este neîndurător: nu este posibil.

Umbra tristeţii se aşterne pe chipul vostru, nu-i aşa ?

De ce ? vă întreb. Nu trebuie. Nu mai trebuie.

Timpul pe care îl trăim acum este cel mai bun şi cel mai frumos. Pentru că este timpul nostru. Un timp în care ne putem bucura de ceea ce am sădit în sufletul nostru … în timp.

Iar timpul care a trecut peste noi ne-a lăsat experienţe şi trăiri pe care nimeni şi nimic nu ar putea să le reproducă. Un timp în care ne-am maturizat învăţând ce înseamnă iubirea pentru noi şi pentru aproapele nostru. Un timp care ne-a învăţat răbdarea şi ascultarea, smerenia şi credinţa.

Un timp în care am învăţat singuri, prin propriile trăiri, ce înseamnă să fii umilit, trădat, răstignit şi totuşi să renaşti. Uneori mai puternic, alteori vulnerabil, dar de fiecare dată înnoit sufleteşte.

Toate acestea sunt în noi … în acest moment. Şi mai ales în această perioadă a sărbătorilor pascale, timpul acesta ne ajută să le percepem altfel decât reuşeam odinioară.

Acum înţelegem lesne de ce trebuie să fim trişti şi când trebuie să ne bucurăm. Avem toate acestea … în sufletul nostru.
Ne putem bucura pe deplin de ele şi le putem împărtăşi şi celor din jur. Pentru că, o dată în plus, sărbătorile simbolizează dăruire din iubire. Iar dăruirea presupune lumină interioară şi o înnoire permanentă.

Aşadar, prieteni dragi, bucuraţi-vă de voi şi de ceea ce aţi devenit în timp ! Bucuraţi-vă de sărbători şi de faptul că aveţi lângă voi oameni dragi alături de care să le petreceţi !

Şi mai ales … Bucuraţi-vă de lumina Învierii şi ţineţi-o permanent aprinsă în sufletul vostru !