Uneori, facem gesturi pe care le considerăm fireşti, dar reacţia celor din jur la acestea ne surprinde. Ba mai mult, există “şansa” ca gestul nostru greşit înţeles să se întoarcă împotriva noastră.
Atunci ne întrebăm: merită ? Mai are rost să facem ceva, atăt timp cât facem bine şi e perceput drept rău ? Trebuie să ne cerem scuze pentru gesturile noastre bine intenţionate dar greşit înţelese ? Şi întrebările interioare ar putea continua …
Ni se întămplă des să ne aflăm în asemenea situaţii, poate prea des, ar gândi unii. Cu toate acestea, avansăm pe drumul vieţii încercând să nu repetăm “greşeala”. Dar în alt context, cu alţi oameni, cadrul ne este creat şi o “comitem” din nou.
Să fie vorba de o lecţie neînţeleasă sau ţine doar de felul nostru diferit de a fi ? Este o situaţie ce ne aparţine în totalitate sau suntem influenţaţi de ceva sau cineva ?
Plecând de la aceste situaţii banale care dau naştere la o serie de întrebări cât se poate de pragmatice, parcurgem de fiecare dată acelaşi traseu. Un traseu care ne scoate în evidenţă pe noi prin faptele noastre şi îi coboară pe ceilalţi. Cât de buni suntem noi datorită gestului făcut şi cât de răi sunt ceilalţi care nu înţeleg sau “răstoarnă” gestul nostru ! Pe de altă parte, vom găsi acelaşi tip de gândire în tabăra “adversă”.
Şi totuşi, ce poate fi făcut în asemenea situaţii, dramatic de repetitive ?
Soluţia nu este unică, dar am să vă fac o propunere: să încercăm un exerciţiu, exerciţiu pe care să îl repetăm mai des decât se produc situaţiile mai sus amintite.
Exerciţiul constă în realizarea unei introspecţii, în care să ne privim pe acelaşi traseu, dar nu singuri de această dată. Un traseu pe care îl parcurgem însoţiţi. Însoţiţi de Dumnezeu. El este tovarăşul nostru de drum. Un tovarăş care parcurge alături de noi situaţii plăcute sau neplăcute din viaţa noastră: ne ridică atunci când ne împiedicăm de obstacole şi ne susţine când drumul ni se pare dificil. În orice situaţie, Dumnezeu este alături de noi. Ne vede şi ne aude. Ne priveşte şi ne ascultă.
Cum vi se pare acum drumul ? Mai greu sau mai uşor ? Mai împovărător sau mai facil ?
Răspunsurile pot fi diferite, dar toate vor avea ceva în comun: responsabilitatea pe care o resimţim pentru traseul ales. Dar oare până acum nu eram responsabili pentru gesturile noastre ? Ba da, cu siguranţă, însă diferenţa constă în faptul că nu conştientizam la fel de bine că Dumnezeu ne este alături şi că este Unicul care poate Judeca prin Adevăr faptele noastre. Adevărul citit în noi, în sufletul nostru, la momentul în care am ales să facem un anumit gest care ulterior este greşit interpretat.
Şi ce poate fi mai frumos decât să-L ştii pe Dumnezeu aproape, în fiecare zi care îţi este dată? Acest gând te face să te înalţi şi să speri că vei face numai lucruri plăcute Lui, inclusiv gesturile de care aminteam. Şi-atunci ”conflictele” rămân fără ecou, indiferent de înverşunarea celorlalţi.
De aceea, eu vă doresc să aveţi întotdeauna: „O zi frumoasă alături de Dumnezeu !”
Foto: via Facebook
