Viaţa este o carte ale cărei capitole merită recitite drept îndreptar. Cădem, ne ridicăm, cădem din nou şi ne lovim, ne ridicăm apoi răniţi şi bandajaţi, zâmbim şi o luăm de la început.
O luăm de la început gândindu-ne cât de puternici am devenit datorită încercărilor depăşite şi cât de prevăzători şi pregătiţi vom fi de acum înainte. Însă viaţa e pusă pe şotii … şi asemenea unui carusel, ne înalţă şi ne coboară fără oprire, parcă întrebându-ne: „Chiar aşa?”, „Eşti sigur(ă)?”, „Ţi-ai învăţat lecţia sau o repetăm?”
Zilele trecute, într-o conversaţie, un amic mi-a spus: „Îmi pari schimbată, s-a întâmplat ceva?”
Sigur că, prima reacţie a fost să “inventariez” pe plan fizic, ceea ce ar fi putut sesiza diferit la mine – poate nuanţa părului?! – dar în secunde puţine mi-au venit în minte lucruri pe care nu i le-am spus, preferând să deviez discuţia. Nu pentru că aş fi evitat vreun răspuns, ci doar pentru simplul fapt că eu, cea din prezent, reprezentam răspunsul.
Eu, cea din prezent, sunt cea schimbată. Eu, cea din prezent, sunt cea care trebuie să cunoască răspunsurile la întrebările: „Ce s-a întâmplat?” şi „Când?”, „M-am schimbat?” şi „De ce?”
Eu, cea schimbată, nu datorez răspunsuri ci îmi datorez cunoaşterea propriului eu.
Pentru că tot eu sunt cea care a plâns pentru ceilalţi când lor nu le păsa, eu sunt cea care m-am rătăcit deseori în labirintul problemelor altora uitând de ale mele, eu sunt cea care în faţa propriilor necazuri nu am întâlnit prea mulţi cunoscuţi prin preajmă, şi tot eu sunt cea care avea sufletul trist când chipul era vesel …
Eu, doar eu, sunt cea care îşi asumă aceste greşeli, cu recunoştinţă că s-au petrecut. Lor le datorez lecţiile primite, iar mie îmi datorez lecţiile învăţate, pentru că viaţa nu conteneşte să mă testeze … e unul dintre rolurile ei.
Şi da, sunt schimbată, şi mă simt minunat aşa !
Când m-am schimbat?
Mă schimb încă ! Cu fiecare zi, cu fiecare oră şi uneori cu fiecare clipă !
De ce?
Pentru că fiecare situaţie sau om întâlnit, îmi dau argumente că fiecare moment contează în cartea vieţii ! Şi da, pentru mine, este foarte importantă fiecare filă !
De aceea sunt recunoscătoare o dată în plus că, în absolut fiecare clipă am de ales: între războiul gândurilor şi pacea minţii, între liniştea sufletului şi agitaţia fără răspuns, între lupta cu mine şi pacea cu ceilalţi.
Şi da, sunt conştientă de faptul că, voi mai face încă greşeli ! Dar acelea vor face parte din „jocul” meu !
Pentru că şi eu sunt pusă pe şotii, nu doar viaţa !
Foto: via Facebook
