De ce vrei tu să te socoţi
Mult mai presus de mine ?
Ori oare tu nu vezi că toţi
Ne dovedim ca tine ?!
Neputincioşi şi mici vom fi
Atunci, ca şi acuma;
Oricât am vrea, a izbândi
Nu-i pentru toţi totuna.
Deşi cu toţi vom fi egali,
Supuşi vom fi cu toţi;
Noi doar trăim pentru-a muri,
Te luptă dacă poţi.
Şi-n ce ai vrea să izbândeşti ?
Cunoşti tu ce-i izbânda ?
Tu nici nu ştii tot ce doreşti
Şi care e dobânda.
Doreşti prea multe din nimic,
Nu reuşeşti în toate.
Dobânda-i mare, tu eşti mic,
Încearcă de socoate.
Cu cât încerci să dobândeşti
Mai multe decât toţi,
Cu-atât se surpă ce clădeşti;
Reface, dacă poţi.
Dobândă, tu tot vei plăti,
De vesel fi-vei vreodată;
Că bucuria va păli,
Necazul de se-arată.
Şi-oricât ai vrea să te dezbari
De ale vieţii rele;
Nu faci decât să reapari,
Crezând mai mult în ele.
Şi oare crezi că vei putea
Trăi pentru-a învinge ?
Numai o viaţă vei avea
Timp, spre-a te convinge.
Scrisă în anul 1988 (la 13 ani)
Foto: via Facebook
