fbpx
„Trăiește clipa, dar dă-i clipei valoare! Depinde doar de tine să-ți pui amprenta asupra ei.“

Omenesc

de

 

 

De ce vrei tu să te socoţi

Mult mai presus de mine ?

Ori oare tu nu vezi că toţi

Ne dovedim ca tine ?!

Neputincioşi şi mici vom fi

Atunci, ca şi acuma;

Oricât am vrea, a izbândi

Nu-i pentru toţi totuna.

Deşi cu toţi vom fi egali,

Supuşi vom fi cu toţi;

Noi doar trăim pentru-a muri,

Te luptă dacă poţi.

Şi-n ce ai vrea să izbândeşti ?

Cunoşti tu ce-i izbânda ?

Tu nici nu ştii tot ce doreşti

Şi care e dobânda.

Doreşti prea multe din nimic,

Nu reuşeşti în toate.

Dobânda-i mare, tu eşti mic,

Încearcă de socoate.

Cu cât încerci să dobândeşti

Mai multe decât toţi,

Cu-atât se surpă ce clădeşti;

Reface, dacă poţi.

Dobândă, tu tot vei plăti,

De vesel fi-vei vreodată;

Că bucuria va păli,

Necazul de se-arată.

Şi-oricât ai vrea să te dezbari

De ale vieţii rele;

Nu faci decât să reapari,

Crezând mai mult în ele.

Şi oare crezi că vei putea

Trăi pentru-a învinge ?

Numai o viaţă vei avea

Timp, spre-a te convinge.

 

Scrisă în anul 1988 (la 13 ani)

Foto:  via Facebook

Categorii:
Poezii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title